Şi totuşi n-am uitat că mă preocupă informaţia, comunicarea şi noul, mai ales în domeniul în care lucrez. Pentru astăzi voi relata un caz din care putem învăţa.
S-a dat examenul naţional de admitere în clasa a IX-a. Mare necaz că fiul unui coleg n-a luat examenul din cauza matematicii. Mama, profesor de română, bunicii candidatului foşti directori în învăţământ, cu rezultate foarte bune în activitatea lor dezbat cazul la tensiune maximă în timp ce candidatul se apără: "şi cu 10 dacă terminam, tot la SAM mă duceam pentru că vreau să mă fac mecanic auto". Într-un târziu, bunicii realizează că "vremurile s-au mai schimbat, că acum e bine să ai o meserie şi să faci ceva din care să câştigi bani cinstit, în rest şcoli înalte nu-i nevoie, unii sunt înclinaţi către studiu şi merg să studieze, alţii vor bani imediat, învăţând şi practicând o meserie; asta e". Cred că este în parte adevărată. Partea ce scapă atenţiei şi e luată cam uşor, este aceea potrivit căreia "nu-i nevoie să ştii prea multă carte ca să fii mecanic auto".
Amintesc doar că mi-am luat maşină nouă (Renault Clio Diesel Expression-full options) ocazie cu care la înmânarea ei nu mi-a dat ca scule decât cheia de desfăcut roţile şi cricul, cu precizarea "de restul se ocupă Service-ul nostru-totu-i pe calculator: localizarea defectului şi înlocuirea subansamblului". Şi-atunci mă întreb: dacă parcul de Dacia se restrânge vizibil, tot mai multe maşini sofisticate invadează piaţa, nu va fi nevoie şi de studii serioase pentru a verifica pe calculator modul de funcţionare şi pentru a depana ? Poate pe moment, când vezi câţi români repară de zeci de ori o Dacie s-o facă să meargă pentru că n-au altă şansă să-şi ia una nouă, raţionamentul pare solid; dar pe viitor nu cred că mai ramâne valabil. Vor trebui studii inginereşti şi la reparatul maşinii...ca mecanic auto sau orice altceva... auto.