VALORI ROMÂNEŞTI, VALORI EUROPENE

O adevărată încântare a fost pe Chat-ul INFOEUROPA, discuţia elegantă cu psihologul, profesorul, omul Aurora Liiceanu şi profesorul Radu Pavel Gheo.

Pentru că doar o formă de comunicare online la distanţă precum chat-ul a făcut posibil acest dialog, şi o altă formă de comunicare de tip jurnal online cum este BLOGUL a permis redarea ei, spicuim din multitudinea de păreri şi întrebări, răspunsurile date de distinşii invitaţi:

Viorel Lucaciu: Credeţi că “valori europene” ar putea constitui tema unui obiect opţional în şcoală ?
Aurora Liiceanu: Cred că modernitatea ne obligă să introducem în curriculum şcolar nu numai componenta academică (cunoştinte, idei etc.) ci şi cea socială. Viaţa socială este din ce în ce mai complexă, copilul se va maturiza şi va intra în viaţă şi nu ştiu dacă numai obiectele de învăţământ - aşa cum sunt ele - îl vor ajuta să se descurce. Nimeni nu îl învaţă pe copil cum să-şi facă prieteni, ce valori să adopte, în ce relaţii să intre, cu ce costuri, investiţii etc. Cateodată parintii sunt mai neajutoraţi decât copiii.

Daniela:Doamna Liiceanu, comunismul ne-a impregnat ideea că ceea ce este românesc nu este bun, credeţi că mai suntem influenţaţi de acest mod de gândire?

Aurora Liiceanu: Nu, comunismul ne-a învăţat un lucru contradictoriu: suntem grozavi, dar până şi săpunul bulgăresc e mai bun decât cel românesc. Comunismul a întărit narcisismul necesar unei iubiri naţionale dar în acelaşi timp a dus şi la o imagine negativă pe care nu cred că ai uitat-o, atâta vreme cât este exprimată astfel: ca la noi la nimenea, ţara lui papură-vodă, nimic nu se schimbă, merge şi-aşa...

Sebastian: Spuneaţi d-na Liiceanu că ar trebui accentuată în şcoală preocuparea pentru componenta socială. Spuneţi-mi vă rog, ce valori (moral-spirituale, materiale sau voliţionale) consideraţi că-i trebuiesc societăţii româneşti pentru ca ea să se integreze fără probleme în UE ?
Aurora Liiceanu: Cred că noi vorbim mult după (pe bază de) impresii şi mai puţin după date relativ controlate. Mă refer la faptul că nu ştim multe despre noi. Ca un popor să se cunoască pe sine, trebuie ca acel popor să dispună de bani. Noi nu avem sondaje privind conceptia noastra despre munca, despre iubire, despre rudenie, despre datorie, despre regula, despre obligatie. Practic, nu există o cunoaştere despre noi înşine ca naţiune. Spre deosebire de alte popoare care şi-au alocat bani ca să ne cunoască, noi încercăm să ştim despre noi mai mult din ceea ce au făcut străinii ca să ne cunoască.