Am început într-o joacă de oameni maturi; nu ştiam nici noi ce e, nici la ce-i bun, nici dacă ne va folosi. După ce am văzut şi ce scriu alţii în lume, pot spune ca:
1. Blogosfera avea nevoie şi s-a îmbogăţit cu un membru, anonim pentru început...
2. Dacă vrei să nu trăieşti izolat între oameni, trebuie să comunici prin toate mijloacele, să accepţi şi alte păreri chiar apuse.
3. Trebuie sa-ti alegi o temă care să-ţi placă, să o stapâneşti bine şi să intereseze pe cei din jur.
4. Astfel vom fi mai bogaţi spiritual, vom scurta distanţele încât lumea va fi ca o familie.
Am privit, gandit si scris până acum din postura învăţăcelului dornic să ştie...
Din postura profesorului de informatică ar fi fost o postură caraghioasă dacă aş fi aflat de la un coleg de engleză, ce-i un blog...
Mai mult, mă interesează să-i dau o clară justificare utilităţii folosirii lui în colectivităţile de profesori şi elevi în care-mi duc veacul. Am fost inspirat în aceasta, de o pagina interesantă. Vreau ca fiecare liceu din Iaşi să-şi găsească locul pe un panou cu busturile iniţiatorilor blogului liceeelor, fiecare din participanţi fiind liber să-şi aleagă tema. Comunitatea va fi astfel mai unită, mai informată, mai bogată şi diversificată în sfera preocupărilor.
Din postura omului cu familie, nevastă şi copii cu relaţii şi afaceri cred că voi fi primul ajutor în a-i introduce în blogosferă, cel mai convingător om cu exemple, experienţe, sper şi rezultate pe măsura efortului. Voi încerca să-mi perfecţionez cunoştinţele de limbă engleză, să combin aceste tehnici de comunicare la distanţă cu cele de prelucrare analogică a informaţiei şi la viteza cu care evoluează acestea, nu m-ar mira ca în câţiva ani să putem preveni dezastre, molime şi nu să le combatem efectele. Regret nota pesimistă în care sunt nevoit să închei. Fiţi veseli totuşi...
Un comentariu:
Bravo! Mi-a placut! si ti-am trimis o invitatie pe Orkut! ca sa fie si bustul initiatorului Sebastian acolo! ;-)
Trimiteți un comentariu